"...ne vom indrepta spre voi in orice clipa. Nu aveti scapare de data aceasta. Rugati-va, ati spus ca sunteti un popor plin de speranta. Sperati, visati sa supravietuiti! "
Mesajul a fost urmat de un raset dur, insa atat de ascutit incat aproape ca a crapat exosticla.Toti cei de la bord erau inspaimantati,le puteti citi in priviri oroare. Aelaeai s-a uitat la mine.De obicei, din cauza upgradarilor pe care si le facuse de-a lungul timpului, nu puteai observa niciun fel de expresie pe fata ei, nimic care sa-i tradeze emotiile.De aceea toti se temeau de ea, pentru ca nu puteau observa cand era vulnerabila. Insa acum...acum lacrimile argintii se puteau observa pe chipul ei albastru ca oceanul-sau, ma rog, ce a mai ramas din ocean. Daca Aelaea era speriata, cum ar fi trebuit sa ne simtim noi? Inginerii nostri cautau raspunsuri, incercau sa patrunda in Baza de Date ,unii incercau sa vorbeasca cu cei de la Panolul de Control insa se parea ca ne abandonasrea de mult timp. Eram ratatciti, plutind fara o destinatie anume, fara coordonate setate pe vreo Punte sau Insula sau ...fara a ne putea intoarce pe pamant.
20 de minute au trecut in disperarea asta continua.Se parea ca toti isi pierdusera speranta insa eu stiam ca vom reusi sa facem ceva. Stiam ca erau rase care ne datorau favoruri pentru ca ii ajutasem pe cei de-ai lor, speram ca mesajele noastre S.O.S vor ajunge la ei si compasiunea va invinge in fata fricii.Insa nimeni nu voia sa se amestece in treburile lor... cu totii stiau ca era putin probabil sa le supravietuiesti sau chiar daca reuseai, nu aveai sa mai fi la fel niciodata...
M-am asezat in coltul patului si am privit pe fereastra din tavan. Era patata din cauza stropilor de ploaie acida, insa cerul se vedea destul de clar. Puteam vedea planetele atator specii...atatea galaxii.... cele patru Universuri misunau de viata. Evolutia, dorinta de a cunoaste mai mult si mai mult, arta,atatea societati dezvoltate in atat de multe moduri incat era greu sa ti le imaginezi.
Bunica mea imi povestise odata de aceti osires. Erau o rasa ceva mai indepratata, planeta lor era in uniformitate totala: aceeasi limba, aceleasi reguli peste tot, aceeasi populatie, dar dorinte atat de diversificate incat cei de pe Osirus au dat specialisti in orice domeniu: inginerie, botanica, medicina[si prin asta ma refer si la microchirurgie], arta, comunicare cu alte specii, confectionarea oricaror materiale, istorii si lista continua la nesfarsit. Dar niciodata politicieni, niciodata armata. Ei erau pacifisti.Din pacate, rasa lor a disparut acum mult timp, insa in locul lor a aparut o noua rasa, la fel de spectaculoasa, cu la fel de multa dorinta de cunoastere. Descendenti directi ai celor de pe Osirus, creeatiile osireenilor.
"Toata lumea sa vina pe Punte! Am reusit sa gasim cateva navete de salvare! Nu sunt multe, insa daca ne inghesuim vom reusi sa scapam toti cu viata. Speram sa ne indreptam spre Pamant!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu